Bunica, icoana copilariei mele

0 Comments

“Cine n-are un batran, sa-si cumpere” si cine este norocos sa aiba unul, sa-l aprecieze ca pe o adevarata comoara asa cum o apreciez eu pe bunica, pentru ca ea reprezinta raiul copilariei mele.. Oare cine nu-si aminteste cu drag vacantele petrecute la tara, ulitele satului care rasunau din zori si pana in seara de glasurile cristaline ale copiilor sau casuta maruntica, proaspat varuita cu ferestre mari si luminoase. Eu mi le amintesc cu drag, de parca totul s-a intamplat ieri si ma consider un om binecuvantat fiindca am o bunica ce m-a iubit neconditionat din ziua in care m-am nascut si pana acum la varsta maturitatii. De la bunica am invatat multe lucruri bune si frumoase si imi amintesc cu drag de toate. Ea m-a invatat sa manuiesc andrelele si nu va spun ce mare mi-a fost multumirea cand din mainile mele a iesit un fular tricotat. M-a invatat sa iubesc florile si sa le ingrijesc cu drag si de fiecare data cand ii calc pragul stiu ca o voi face sa zambeasca daca ii duc in dar o floare.
 
 
 
 Tot de la ea am invatat sa iubesc natura si toate vietatile pe care le-a lasat Dumnezeu pe pamant si ma amuzam de fiecare data cand din generatie in generatie pe toti catelusii ii striga “Azorica” si fiecare pui de pisica proaspat poposit in ograda era botezat “Miaunel”. Pe atunci nu aveam nici telefon, nici tableta si nici alte gadgeturi performante, petreceam toata ziua alaturi de bunica ajuand-o la treburile din gospodarie si timpul parca zbura. Treaba parca nu se termina niciodata, tot timpul era ceva de facut, insa, cu toate astea bunica isi facea mereu timp si pentru noi nepotii, sa ne mai spuna cate o poveste inspirata tocmai de atunci, din copilaria ei. Uneori adormea si ea spunandu-ne la nesfarsit aceleasi intamplari din copilaria ei sau din timpul razboiului si noi tot nu ne saturam.
 
 
 
Asa de multe lucruri frumoase m-a invatat bunica si numai sfaturi bune am primit de la dansa, incat as povesti la nesfasit. N-a avut ea prea multa carte, a fost si este femeie simpla de la tara, dar cunoaste valoarea simplitatii esentiale si de la ea am invatat sa fiu mai presus de toate “om”. N-a stiut niciodata cuvinte alese, insa intelepciunea si dragostea cu care mi-a vorbit mi-au ramas intiparite in minte si in suflet. De fiecare data cand mergem impreuna pe strada sau la Biserica sunt mandra ca o am aproape si povestesc lumii intregi cat de minuntat este sa stii ca cineva, undeva te asteapta neincetat sa-i deschizi usa si sa-i calci pragul. Adesea o gasesc stand acolo, in lumina asfintitului, privind undeva in zare, gandind la ceva nestiut sau asteptand un semn de la noi. Nu-si doreste averi, nu ne cere nimic niciodata, singura-I multumire este sa ne stranga in brate ca atunci cand eram mici.
 
 
 
 Eu, o sa-i fiu alaturi, o s-o stimez si respect pana ultima clipa a existentei, pentru ca va ramane pentru mine o adevarata icoana.


You may also like

Niciun comentariu:

Translate